Λέγεται ἐν Σαβίνοις Ἄντρωνι Κορατίῳ βοῦς ἐκπρεπὴς ὄψει καὶ μεγέθει διαφέρουσα τῶν ἄλλων γενέσθαι. Μάντεως δέ τινος αὐτῷ φράσαντος τὴν πόλιν τοῦ καθιερεύσαντος Ἀρτέμιδι, ἐν Ἀβεντίνῳ, τὴν βοῦν ἐκείνην γενέσεσθαι μεγίστην καὶ βασιλεύσειν τῆς Ἰταλίας ἁπάσης, Ἄντρων Κοράτιος ἦλθεν εἰς Ῥώμην ὡς θύσων τὴν βοῦν. Οἰκέτου δὲ κρύφα τῷ βασιλεῖ Σερουίῳ τὸ μάντευμα φράσαντος, Κορνήλιος, ὁ ἱερεὺς τοῦ βασιλέως, προσέταξε τῷ Ἄντρωνι Κορατίῳ λούσασθαι πρὸ τῆς θυσίας ἐν τῷ Θύμβρει. Ὁ δὲ ἀπῆλθε λουσόμενος, Σερούιος ἔφθασε θύσας τῇ θεᾷ τὴν βοῦν καὶ προσπατταλεύσας τῷ ἱερῷ τὰ κέρατα. (Versione di greco da Plutarco)

Si narra che fra i Sabini Antrone Corassio doveva sacrificare (era da sacificare), fra tutte, una giovenca speciale per presenza (ὄψις -εως) e per dimensione. Poiché un indovino (μάντις - εως) gli aveva riferito (φράζω) che chi sacrificava ad Artemide la speciale enorme giovenca in Aventino diventava regnante la città e tutta l'Italia, Antrone Corassio si recò a Roma per sacrificare la giovenca. Avendo un servo riferito di nascosto al re Servio l'oracolo, Cornelio, sacerdote del re, ordinò ad Antrone Corassio di purificarsi nel Tevere mediante un sacrificio. Ancor prima che quegli arrivasse per purificarsi, Servio giunse prima sacrificando (φθάνω) alla dea la giovenca e inchiodandone le corna al tempio.
(By Geppetto)